N97 intre Social Media si Multimedia
Cu ocazia NetCamp, mi s-a dat pe mana un Nokia N97 de care am abuzat in ziua respectiva dar si dupa, avid sa vad cat de tare s-au straduit finlandezii sa adauge inca un succes la seria lor deja arhicunoscuta si extrem de populara. Ca fost posesor de N95 aveam asteptari destul de mari de la noul “flagship”, asa ca N97 nu putea sa ma impresioneze usor.
Cutia
Unul din motivele pentru care am apreciat seriile de top de la Nokia a fost continutul pachetului in care venea telefonul. In acest caz pe langa telefon, baterie si incarcator s-au prezentat castile cu telecomanda pe fir, cablul de date necesar pentru a umple cei 32 de GB de spatiu pe care telefonul nii pune la dispozitie, o carpita pentru stergerea ecranului precum si un stylus.
Trebuie sa recunosc ca stylusul mi-a atras atentia la inceput. Era ca si cum Nokia ar fi incercat sa imi transmita un mesaj de genul: “stim ca ecranul nu este atat de bun pentru a fi utilizat cu degetul, asa ca am zis sa te ajutam”.
Primul contact
Am pornit rapid telefonul aproape ignorand, manualul cd-ul si restul brosurilor din pachet. Erau deja irelevante.
In timp ce telefonul boota, am avut timp sa intorc aparatul pe toate partile incercand sa imi dau seama ce este atat de special la el. Arata frumos, e adevarat, bine legat, dar poate un pic cam gros, mi-am zis. La aproape 16mm, telefonul nu se prezinta deloc suplu, dar pana la urma ce telefon multimedia potent este, pe langa altele si subtire ?
Ulterior mi-am dat seama si de ce N97 nu este “miss multimedia”. Sub grosimea peste medie a lui N97 se ascunde tastatura “QWERTY”, dimpreuna cu D-Padul, ambele avand dimensiuni mai mult decat generoase.
Evident, ca primul impuls dupa pornire a fost sa ating ecranul cu degetul, extrem de curios despre cum va reactiona. Surprinzator a executat comanda imediat transferandu-ma in setupul de e-mail, pe care l-am si parcurs in aproximativ 20 de secunde.
Dupa setup, N97 a cerut politicos voie sa se conecteze la Internet si mi-a tras mailurile.
Look & Feel
Sa vii cu idei noi nu este usor, mai ales cand ideile anterioare si implementarile lor nu au fost rele deloc. Uzura morala insa a determinat piata sa ceara noi si noi abordari ale acelorasi functionalitati.
Privit din fata, N97 are doar 3 butoane: tasta de apel, respectiv cea de respins apeluri si tasta de meniu, pentru prima oara fiind desenata ca o linie oblica ce aproape intersecteaza rama in coltul din stanga. Ok, si cum blochez tastatura, respectiv ecranul ? Nimic mai simplu. Pe latura stanga dam de o tasta glisanta care blocheaza respectiv deblocheaza tastatura si ecranul. Pe aceeasi parte dar ceva mai sus, sta linistita mufa mini-usb, din pacate neprotejata de nici un capacel de cauciuc sau plastic asa cum am fi sperat.
Pe latura superioara, se afla butonul de on/off precum si mufa de casti, in marime naturala (3.5mm), ceea ce este oarecum o usurare, avand in vedere ca Nokia a mai facut experimente cu mufe neconventionale si pe alte telefoane (gen E71). Butonul de on/off pare insa oarecum miniaturizat, dovedindu-se relativ greu de apasat pentru persoane care au degetele mai putin finute facand astfel schimbarea profilului activ ceva mai greu.
Latura din dreapta a telefonului nu a fost nici ea neglijata, aici poposind in partea superioara tasta dedicata camerei foto precum si butoanele de volum (zoom in cazul in care camera este activa).
Spatele este construit dintr-un plastic mat, si singura prezenta de pe aceste meleaguri este obiectivul camerei foto de 5 megapixeli, protejat de un slider de plastic precum si ledurile ce ajuta camera in conditii de lumina scazuta.
Si sa nu credeti ca am uitat de ecran. Cireasa de pe tort, masurand 3.5 inchi (8.89 cm) este perfecta pentru vizionarea de videoclipuri, mai scurte sau mai lungi, dar si pentru vizionarea e-mailurilor si a mesajelor. Din pacate, ecranul este rezistiv, ceea ce inseamna ca nu raspunde atat de bine pe cat ne-am fi dorit, si nici nu se comporta la fel de exact la atingere precum displayul capacitiv. Constienti de aceste neajunsuri cei de la Nokia au implementat insa un sistem de feedback pentru ecran, insemnand ca atunci cand se doreste, telefonul poate vibra pentru a anunta utilizatorul ca a luat aminte la comanda dorita si ca o va executa negresit … oare ?
In rest, telefonul se simte solid in mana avand un grip decent, lasandu-ti de asemenea impresia ca nu ai la tine doar un telefon ci mai degraba un calculator in miniatura.
Utilizare
Una din noutatile aduse de N97 este procesorul ARM 11 ce ruleaza tactat la 434 de Mhz, o viteza deloc mica, impingand voios sistemul de operare Symbian OS v9.4, Series 60 rel. 5. Nokia a incercat un compromis cu acest telefon echipandu-l puternic din punct de vedere hardware, si alegand o varianta usor modificata a batranului Symbian, care insa nu a fost gandit de la bun inceput sa suporte functii touch, sau multitouch, si asta se vede. In schimb viteza de executare a aplicatiilor este foarte buna gratie procesorului ARM 11, ceea ce din pacate nu compenseaza total lipsa unui ecran capacitiv.
De multe ori structura meniului ne duce cu gandul la un telefon mai degraba echipat doar cu o tastatura hardware, unele optiuni din meniu fiind greu de selectat cu degetul (am uitat sa spun ca am ignorat total prezenta stylusului din pachet dupa ce am pornit telefonul, incapatanandu-ma sa il folosesc cu degetul, avand in vedere ca exista competitori ai Nokia ce au reusit implementari spectaculoase la nivel de utilizare fara necesitatea unui stylus).
Nu am inteles, de ce unele aplicatii puteau fi pornite cu un singur “tap” pe ecran, iar alte optiuni din meniu necesitau 2 “tap-uri”, similar cu un dublu click al unui mouse, ceea ce a dus la o familiarizare mai lenta cu sistemul de operare.
Browsing
Pentru prima oara de cand folosesc telefoanele Nokia nu am fost tentat sa instalez Opera Mini ci m-am bazat pe browserul default din Symbian, compatibil de altfel xHTML, decizie ce nu m-a dezamagit sub nici un aspect. In timpul NetCamp, am accesat pe langa twitter, si facebook, twitpic-ul (unde am uploadat imagini din timpul evenimentului) precum si YouTube-ul, unde am uploadat videoclipul filmat in timpul prezentarii Limehost. Totul a decurs fara probleme, dimpotriva fisierul video de 40 de MB a urcat linistit in cateva minute (~3) catre serverele YouTube, de unde a putut fi vizionat de participantii la eveniment, precum si de cei ce ne urmareau pe twitter aproape instant.
Am observat ca partea de touch poate fi folosita cu succes la browsing, fara prea multe inconveniente ci doar cu putina atentie asupra butonului sau meniului pe care il selectezi de pe pagina unde te aflii.
Browserul a randat aproape orice site am accesat fara diferente vizibile fata de un calculator normal, singurele probleme aparand la unele coduri JavaScript, unde meniurile nu au fost aliniate perfect.
Twitter-ing
Si pentru ca toata ziua la NetCamp am stat pe Twitter, mi-am descarcat de pe Internet clientul Snaptu, care imi era deja familiar pe care l-am si folosit timp de 8 ore, aproape non stop. Aici a intrat la uz intens tastatura QWERTY din dotare, care datorita felului in care este dispusa pe lungimea telefonului necesita o oarece perioada de adaptare. Pentru mine asta a insemnat 2 mailuri si aproximativ 5 tweeturi, de aici incolo restul venind instinctiv. Tastele mari, rotunjite la colturi, au o cursa destul de scurta, insa feedbackul este foarte bun. Nu mi s-a intamplat nici o data sa cred ca am apasat o tasta si de fapt sa nu o fi apasat, la asta contribuind insa si distanta destul de mare intre taste, ce face apasarea unei taste din greseala o intamplare destul de rara. Tasta de spatiu, este plasata insa oarecum neintuitiv, undeva in dreapta pozitiei unde te-ai astepta sa fie de fapt, fiind si ceva mai mica decat raportul unei tastaturi normale (pe laptopul meu am numarat ca ar incapea cam 5 taste normale “inauntru” space-barului). Din nou, acest mic inconvenient tine de rapiditatea cu care te obisnuiesti cu telefonul.
Trebuie sa recunosc ca la NetCamp, in timp ce uploadam imagini pe twitpic.com, scriam mesaje pe clientul de Twitter Snaptu, faceam poze si imi si verificam mailul din cand in cand, ma asteptam ca cei 128 de RAM ai terminalului sa isi dea duhul linistiti, lasandu-ma cu un ecran inghetat insa asta nu s-a intamplat deloc. Dimpotriva, indiferent de cat de mult am stresat telefonul, deschizand mai multe aplicatii simultan sistemul a raspuns prompt, reactiile nelasandu-se asteptate.
Foto / Video
Echipat cu lentile Carl Zeiss, N97 nu dezamageste la capitolul imagini si video. Pe net exista o gramada de imagini prelevate cu telefonul susnumit. Exemple destule aici. Este drept, in conditii de lumina scazuta, camera nu prea face fata, nefiind ajutata de un blitz xenon, ci doar de 2 leduri.
Poate cel mai forte punct a lui N97 reprezinta partea de e-mail. Nokia s-a dat peste cap si a reusit sa faca setupuri usoare atat pentru cei mai cunoscuti provideri de e-mail (gmail, yahoo, hotmail) precum si pentru conturi de Microsoft Exchange. Daca telefonul nu stie singur sa isi configureze porturile, setupul se poate face manual si in cateva minute puteti avea e-mail functional. Scrierea e-mailurilor face deliciul posesorului unui astfel de telefon, deoarece tastatura hardware isi arata suprematia in fata alternativelor virtuale facand scrierea oricarui e-mail (indiferent de lungimea sa) extrem de comoda.
Baterie
Nu se putea ca un telefon multimedia sa nu fie echipat cu o baterie cel putin decenta. Si asa si este. In “greutate” de 1500 (BP-4L) miliamperi ora, acumulatorul Li-Ion reuseste sa tina in viata ceva mai bine de 3 zile telefonul, fara a abuza insa de facilitatile multimedia sau de Internet. In timpul NetCamp, de la o incarcare full am ajuns la 3 liniute, insa asta dupa aproximativ 6 ore de Internet Mobil, twitter, browsing, si folosirea fara mila a camerei foto si video.
La o utilizare normala insa, ce include zilnic 30 de minute de wi-fi, 30 de minute de browsing pe 3G ,ascultare de muzica (30 de minute) si apeluri telefonice cat cuprinde, telefonul nu va plange dupa curent mai devreme de 3 zile.
Conectivitate
Conectarea prin USB este deja arhicunoscuta, si functioneaza exemplar, la fel si conectarea prin bluetooth. Managementul telefonului se poate face cu Ovi PC Suite, caz in care veti avea acces nu numai la memoria interna a telefonului, dar si la diferite optiuni de sincronizare si backup a mesajelor, contactelor dar si a calendarului.
Partea de Wi-Fi se prezinta la fel de bine, conectarea facandu-se fara probleme pe reteaua ce folosea un standard de viteza “G” si un WPA2 la criptare.
GPS-ul m-a surprins placut, conectandu-se foarte repede (in aproximativ 30 de secunde la un cold start) la sateliti si aratandu-mi pozitia exact si concis. Pentru acest test am folosit doar Ovi Maps. Nu stiu cum se comporta cu alte programe GPS.
Concluzii
Am ajuns si la finalul scurtei noastre analize asupra, poate, ultimului terminal din seria N dotat cu sistem de operare Symbian. Asadar, cine ar trebuii sa isi cumpere un N97, si cine ar trebuii sa il evite ? Sa incepem cu ultima categorie.
Acei dintre voi pasionati de un ecran tactil foarte bun, si de aplicatiile pe care acesta le-ar putea avea, ar trebui sa considere si alte alternative la N97. Prin definitie N97 nu este chiar un gadget. Este un smartphone cu un hardware generos care poate multe, dar care din pacate nu beneficiaza de o interfata flashy. In comparatie cu un iPhone, sau un HTC Hero, N97 nu este acel telefon de scos pe masa in cafenele de fite sau restaurante, pentru ca nu acolo sta filozofia acestui smartphone.
Lui N97 ii sta bine in mana consumatorului de multimedia, care ii va incarca cei 32 de GB pusi la dispozitie cu muzica si videoclipuri, care isi va verifica e-mailul si va scrie e-mailuri, va scrie pe facebook si pe twitter prietenilor si pentru care tranzitiile din meniu nu reprezinta o prioritate. De asemenea lui N97 ii sta bine unui user avizat, care vrea sa editeze sheeturi de Excel intr-un mediu mai confortabil, pe o tastatura mai versata si care vrea din cand in cand sa se delecteze folosind playlistul din dotare.
Oricum, N97 este altceva decat s-a crezut ca o sa fie (iPhone killer). Nu, nu este un iPhone killer, ci apartine unei alte specii, oarecum intermediara intre vechea tastatura hardware si tastatura virtuala. Folosit cu cap duo-ul ecran tastatura, poate fi extrem de productiv … pentru persoana potrivita.
Pe site-ul Nokia.ro puteti vedea filmuletele si pozele pe care le-am facut in cadrul NetCamp.
Tin sa le multumesc pe aceasta cale si celor de la Nokia care mi-au dat telefonul in teste, si fara de care acest review nu ar fi fost la fel.
