Elementul surpriza vine in ceea ce priveste combinatia de ecran tactil si tastatura, ambele de dimensiuni destul de asemanatoare, optiune ce poate fi extrem de utila deoarece te va impiedica sa faci greseli de tastare si te va salva  in cazul in care ecranul telefonului tau se deterioreaza in urma unui accident (scapat pe jos, lovit, etc). Combinatia de tastatura numerica clasica si touch-screen, este o abordare cel putin interesanta, insa in aceelasi timp usor confuza. Practic, Nokia 300 nu face parte pana la capat nici din lumea touch, nici din lumea “type”, find practic un hibrid asa cum ii zice si numele (touch & type).

Aspectul elegant al telefonului este sustinut si de catre cele trei butoane cromate – pentru raspuns la apeluri, mesaje si incheierea apelurilor, care completeaza foarte bine intreg designul foarte zvelt. Ca un mesaj subliminal, dimensiunea butoanelor (destul de redusa) da cateva indicii in ceea ce priveste varsta viitorilor utilizatori – undeva pe la varsta adolescentei si poate pana in 20 de ani, idee sustinuta si de catre optiunile de conectare rapida la Facebook, Twitter. Flickr si alte retele de socializare.

Din pacate finlandezii au decis sa nu ofere posibilitatea utilizatorilor de a controla telefonul doar prin taste. Te vei afla intr-un mare impas pentru ca aceasta nu poate fi folosita pentru navigarea prin meniuri, sau pentru a scrie un mesaj, find restrictionat la folosirea ecranului pentru aceste optiuni.

Folosirea touchscreenului nu este de fiecare data foarte facila, existand si momente in care scrolarea se face destul de greu, fiind destul de dificil sa nu apesi in mod accidental pe alte meniuri decat cele dorite, inconvenient care poate sa tina de gradul de obisnuinta al fiecarui utilizator in parte. Datorita ecranului rezistiv, presiunea pe care trebuie sa o exerciti pe ecran va fi si ea ceva mai mare. Totusi, cam toate telefoanele cu ecran tactil sufera de problema “apasarii” accidentale, prin urmare Nokia 300 nu este un caz singular.

Din punctul de vedere al performantei, Nokia 300 Touch and Type foloseste un processor rapid de 1GHz, motiv pentru care, comparativ cu alte telefoane, navigarea pe internet este una destul de rapida, utilizatorii putand viziona filmulete pe YouTube atat normal cat si in varianta lor HQ, fara intreruperi.

Din punctul de vedere al sunetului, Nokia 300 este un telefon care impresioneaza prin calitatea sunetului -  atat cel din casti cat si cel din difuzorul incorporat. Melodiile pot fi sortate in functie de artist, trupa, album sau gen muzical, player-ul suportand formate ca AAC, AAC+, eAAC+, MP3, WMA, AMR-NB

De imagini se ocupa camera de 5MP care face o treaba foarte buna pe timp de zi, putand ajunge la rezolutii de pana la 2592×1944 px. Fotografiile pe timpul noptii sunt insa excluse, pentru ca telefonul nu are flash incorporat. Calitatea generala a imaginilor este una destul de buna pentru o camera fixa de 5MP, fotografiile contin insa ceva zgomot care poate fi scos la post-procesare.

Din punctul de vedere al calitatii inregistrarilor video, Nokia 300 poate inregistra pana la 15 frame-uri pe secunda la o rezolutie de 640×480, si pana la 25 de frame-uri pe secunda la o rezolutie de 320×280. Calitatea fisierelor video este una sub media pietii chiar daca detaliile surprinse sunt suficiente si destul de multe culori. Trebuie sa recunoastem ca ne asteptam la ceva mai mult de la Nokia 300 din acest punct de vedere, poate chiar la o filmare 720p dat fiind faptul ca marea majoritate a telefoanelor ce detin o camera foto de 5 megapixeli pot filma la aceasta calitate.

Bateria de tip 1110mAh BL-4U asigura 258 minute de convorbire continua, pana la 597 ore de stand-by si 3G. In testele noastre, dupa aproximativ 5 ore de stres continuu (mp3 playback, video playback, browsing) din care aproximativ 80 de minute au fost apeluri de voce, bateria a cedat. Intr-o utilizare de zi cu zi, nu exista motive pentru care bateria sa nu reziste (de la incarcare 100%) pana seara

Concluzii:

Avand in vedere pretul de achizitie a acestui terminal (in jurul a 100 de euro), putem spune ca ofera destul de multe (chiar daca ne-am fi dorit si mai multe). Este un telefon tineresc, rapid, care se poate achita de toate sarcinile “sociale” cu success. Nu este un smart-phone in adevaratul sens al cuvantului. Ii lipseste capacitatea de a se conecta la retelele wireless (WLAN) utilizatorul find fortat sa achite un abonament/optiune de date operatorului lunar pentru a beneficia de instrumentele incorporate de social networking / e-mail si navigare pe web.

[+]-uri:

-          Procesorul de 1 Ghz (meniurile se misca bine)

-          Combinatia tastatura & ecran tactil, poate sa functioneze foarte bine in mainile cuiva antrenat

-          Calitate Audio foarte buna atat pe difuzorul incorporate cat si pe casti

[-]-uri:

-          Ecran rezistiv (face selectarea elementelor de pe meniu greoaie uneori)

-          Lipsa WLAN

-          Video doar la 640×480

Pentru mai multe specificatii tehnice ale telefonului Nokia 300 Touch and Type, citeste randurile de mai jos:

• Sistem de Operare: Series 40 Asha edition 9.2 cu Touch and Type UI
• Display: 2.4″ 240×320 262,000-color, touch-screen
• Procesor: 1GHz
• Camera: 5 megapixeli, full focus (EDOF), 4x digital zoom, rezolutie video de pana la 640×480
• Capacitate de stocare: 140MB + 32GB via MicroSD
• Bluetooth: 2.1 EDR
• FM Radio
• Mesagerie: SMS, MMS, Nokia Messaging Service Email 3.0
• Retele : GPRS/EDGE, HSDPA cat 9, HSUPA cat 5
• Frecvente: GSM/EDGE 850/900/1800/1900MHz; WCDMA 850/900/1900/2100MHz
• Baterie: BL-4U, 1110 mAh
• Dimensiuni: 112.8×49.5×12.7mm
• Greutate : 85g

Daca mi-ar fi spus cineva acum 15 ani ca voi purta in ureche un dispozitiv fara fir ce nu va depasi 10 grame si care imi va permite sa port convorbiri telefonice sau sa ascult muzica as fi zis cu siguranta ca fie s-a uitat prea mult la Star Trek, fie a aterizat fix din viitor, dar cu siguranta l-as fi tratat cu suspiciune. 

Realitatea este insa ca avem deja de ceva timp la dispozitie o gramada de dispozitive mai mici sau mai mari, mai aspectuoase sau mai … functionale, care ne mijlocesc comunicarea fara fir ajutandu-ne sa ne pastram mainile pe volan, pe calculator sau pe oriunde altundeva trabaluim iar Nokia J este o prezenta deosebit de placuta, care nu isi prea face aparitia prin magazine prin simplul fapt ca el e J (hai sa ii spunem asa ca deja suntem intre prieteni) si nu ii sta bine in compania altor headseturi mai putin sexy.

Prietenul J este atat de mic incat trebuia sa ai multa grija sa nu il pierzi, nu de alta dar dupa ce ai petrecut cateva zile in prezenta lui, i-ai duce dorul mai ceva ca unei tablete din ciocolata preferata.

Spre deosebire de alte astfel de dispozitive, J se fixeaza in ureche cu ajutorul buretelului de silicon (sunt 5 incluse in pachet, de diferite dimensiuni ca sa multumeasca pe toata lumea, ca asa el, J, este politically correct la orice ora), si chiar sta acolo fara sa te jeneze, putand sa treaca ziua intreaga inainte sa iti dai seama ca il ai in ureche. Odata incarcat, poate sa iti acompanieze convorbirile timp de 5 ore neintrerupte, iar daca cumva te decizi sa renunti la telefon, el poate sa te astepte cumintel (si incarcat) timp de 3 luni.

In pachet gasiti si un “clip” care functioneaza ca incarcator si care poate fi purtat la camasa sau in buzunar drept “docking station” dar care noi il vom numi “odihnitor de J” pentru ca atunci cand J este inserat in el, conexiunea este intrerupta si J se inchide. Folosind “odihnitorul de J” puteti atinge un stand-by time mult mai mare decat daca ati tine headsetul deschis non-stop.

Unul dintre avantajele lui J este ca e prietenos: se poate conecta simultan prin bluetooth la 2 telefoane (in limbaj star trek s-ar numi multi-point, dar noi o sa spunem ca este “prietenos”) si poate prelua apeluri in paralel.

Pentru ca este atat de mic si de usor (8 grame), Nokia J dispune de un singur buton, de unde se porneste, se opreste, se conecteaza, se raspunde, se inchide, se schimba apelurile si Dumnezeu stie ce mai face. Cam multe functii pentru un singur buton nu ? Intr-adevar, fara o pregatire in prealabil, folosirea butonului (ca doar e unul) se dovedeste chiar dificila. Te poti trezi ca ai inchis dispozitivul sau ca ai respins un apel in timp ce incercai sa ii raspunzi. In fine, acest punct nu este tocmai fericit in existenta lui J.

La final nu pot sa nu va zic ca J este si destept. Stie despre DSP (digital signal processing),  despre anularea activa a ecourilor si a vantului si mai presus de toate isi poate seta singur volumul optim daca este necesar. Daca mai pui la socoteala ca J si arata extrem de bine (atat intr-o ureche feminina cat si in una masculina), ar fi bine sa ai grija mare de micul J, sa nu cumva sa iti fure cineva prietenul.

Nokia J este disponibil de la 297 de lei.

A mai scris despre J si Provinciala – un review de-a dreptul simpatic

In asteptarea primului telefon bazat pe platforma Windows phone, Nokia lanseaza la apa terminale care mai de care, X7-00 find unul dintre cele ce au ajuns pe pamant mioritic nu mai devreme de Iunie 2011. Cu un design cel putin futurist, smartphone-ul pare fi dedicat celor ce doresc sa impresioneze. Dar el impresioneaza oare?

Este chiar clar. X7 nu a fost gandit sa detroneze iPhoneuri, Galaxy-uri sau alte HTC-uri iar asta se vede incepand cu procesorul tactat la doar 680 Mhz, si memoria de doar 256 MB de RAM, specificatii ce sunt departe de a avea pretentia la podiumul celor mai performante telefoane ale momentului. Singura tehnologie recenta, am putea spune, este sticla din care este creat display-ul capacitiv  AMOLED si anume Gorilla Glass.

Citeste restul review-ului Nokia X7 aici.

Citeste restul articolului…

Trebuie sa recunosc ca aveam asteptari destul de ridicate de la noul telefon, mai ales dupa ce am vazut calitatea ansamblarii precum si designul. Semanand foarte bine cu E71 sau E63, noul C3 este mai rotunjit, chiar mai stilat as spune. Tastatura la prima vedere lasa o impresie foarte buna, fiind numai buna de tastat mesaje followerilor pe Twitter sau prietenilor pe Facebook.

Dimensiuni si greutate: la 114 grame si 115.5×58.1×13.6 se incadreaza perfect in familia Nokia de telefoane cu tastatura QWERTY full size. Nici ecranul nu face discrepanta, la 2.4 inchi si 320×240 pixeli este chiar comun pentru un astfel de terminal.

Sistemul de operare este bineinteles Symbianul nostru cel de toate zilele cu care am fost obisnuiti, modificat la suprafata pentru a face loc functiilor de social networking care isi fac loc in telefon prin meniul “communities”. Din pacate aceasta este singura modalitate prin care telefonul poate afisa pe ecranul principal (desktop) ultimele update-uri ale prietenilor de pe twitter sau facebook.

Ce mai avem sub capota?

O camera de 2megapixeli, wi-fi, radio fm cu rds, mufa de 3.5mm, 2gb de memorie inclus… si cam atat, dar nu este rau deloc pentru un telefon ce ar trebuii sa coste sub 90 de euro conform zvonurilor.

Cui ii este destinat acest telefon?

In primul rand tinerilor. Telefonul nu este unul foarte high-tech, functiile de business reducandu-se la existenta unui client de e-mail si a unui browser web, majoritatea functiilor fiind desenate in jurul unui public tinta tanar, activi pe retele de socializare.

Ce mi-a placut la C3

C3 are ceva ce ar fi trebuit sa aiba mai multe telefoane Nokia de-a lungul timpului. Un font imens pentru majoritatea mesajelor. E ca si cum ai fi un batran care nu vede si telefonul incearca sa “tipe” la tine. Mie asta mi-a placut. Tastatura, in mod evident. Mi-a placut partea de social networking.
Ce nu mi-a placut la C3

E posibil sa fi fost datorita modelului de test pe care l-am avut eu in mana, insa C3-ul reactioneaza cateodata extrem de lent.  In cazul meu startupul a durat si 2 minute (pana ce s-au incarcat toate iconitele pe ecranul principal).

Nokia a incercat sa inglobeze toate functiile necesare unui telefon pentru un tanar (camera, radio, wireless lan, social networks, etc) la un pret cat mai mic. Pentru a face toate acestea, compania a trebuit sa taie de undeva, si se pare ca acel undeva a fost procesorul (si de ce nu memoria video). Sper insa sa fi fost doar o problema cu exemplarul testat de mine si de fapt sa fi fost o problema de firmware.

Una peste alta Nokia C3 este un telefon prietenos, tineresc, care ofera o gramada de functii folositoare pentru un pret extrem de mic.

[View with PicLens]

12►

Noua serie X de la Nokia nu vine ca o noutate. Simplu privit, X-Series vine sa reimprospateze plaja de telefoane din gama XpressMusic, redefinind forma dar nu si fondul. X3 este noul nascut deci, ce a poposit in test si pe Nokias.ro, bucurandu-ne urechile cu ceea ce stie sa faca mai bine .. muzica.

Constructie si Look

Din pacate aici am avut prima dezamagire. Plasticul din care este facut Nokia X3 este … subtirel si asta se simte in mana fericitului posesor. Avand in vedere ca avem de face si cu un telefon cu slide, se naste o oarecare problema de calitate. Apasarea mai puternica pe butoanele de pe partea superioara provoaca o teama in mana utilizatorului, plasticul flexand grav. Slide-ul pare bine facut, dar nu se stie cum s-ar comporta in cateva luni de utilizare intensiva. Sa dam vina pe criza economica ce i-au impins pe finlandezii de la Nokia sa apeleze la materialele de calitate indoielnica ?!
Vizual insa Nokia X3 nu arata rau deloc. Lookul tineresc, precum si butoanele dedicate pentru muzica il fac totusi sa dea bine in lumina reflectoarelor.

Sub Capota

Mezinul familiei X3 este inca de moda veche. Are un ecran de 2.2 inchi ce suporta o rezolutie de 240 x 320 pixeli. In afara de omniprezentul Symbian mai remarcam camera de 3.2 MP (2048×1536 pixeli) ce este buna pentru instantanee nepretentioase.

La ce este bun

La radio. Doamne cat de bine se aude radio-ul pe el. Chiar si fara castile care la majoritatea telefoanelor joaca rol de antena, X3 surprinde printr-o receptie radio excelenta. Sunetul scos pe cele 2 difuzoare stereo prezente in partea superioara respectiv inferioara a terminalului este absolut uimitor pentru un telefon atat de mic. Nu stiu la ce fel de tehnologie a apelat Nokia pentru a scoate genul asta de sunet din el dar este foarte foarte bun. Bineinteles ca melodiile in format MP3 se aud mai bine decat radio-ul. Nu va imaginati ca veti arunca sistemul 5.1 din sufragerie si veti asculta muzica pe telefon, dar claritatea si puterea sunetului scos de acest telefon sunt comparabile cu usurinta cu cele ale unui laptop.

Playerul muzical nu este o noutate, facandu-si datoria cu succes ca si pana acum. Bateria tine 3 zile lejer in conditii de utilizare normala, iar partea de telefonie e ok. Nimic super special.

La ce nu e asa bun

La Internet spre exemplu. Nu este un telefon 3G prin urmare vitezele de transfer nu sunt uimitoare … deloc. Evident ca ecranul este prohibitiv cand vine vorba de filme si site-uri. Partea de mesagerie este acolo si este ok dar nu straluceste cu absolut nimic.

Rezumat

Daca vrei un telefon simplu pe care sa asculti muzica, care vine cu 2GB de spatiu in pachet (dar care sa suporte pana la 16GB de memorie), care sa aiba mufa de casti de 3.5mm, X3 este perfect. Pretentiile se vor opri aici insa. Nu te astepta sa iti fie super usor sa navighezi pe net cu el (desi poti naviga), sau sa te conectezi la reteaua wireless din casa pentru a iti downloada X melodie de pe net. Chiar nu merge treaba asa cu telefonul asta. Pui muzica pe el, o asculti la o calitate foarte buna, dai niste telefoane si niste mesaje si cam aici se opreste tot. E mic, il poti cara peste tot fara sa te deranjeze, poti sa faci jogging cu el sau il poti conecta la cd-playerul masinii folosind mufa aux-in (daca ai asa ceva), dar atat. Pentru restul … poate ar trebuii sa te uiti la un X6.

[View with PicLens]

12►

Nokia E71 a fost la momentul lui o revelatie. Ne asteptam de mult sa primim un telefon blackberry-ish, insa fara toate bataile de cap pe care le presupune un astfel de telefon. Vroiam ceva stilat, sexy si functional. Si ne-a fost dat E71. Cu bune si rele E71 s-a transformat intr-un asa numit “best seller” (dand nastere si unei variante budget numita E63), devenind in scurt timp telefonul de pe birou, sau masa de conferinte a multor oameni de afaceri in cautare de o unealta veritabila de afaceri.

La ceva timp insa a venit si randul succesorului. Nokia s-a scremut cateva luni bune, au aparut intarzieri si nemultumiri, si au reusit sa vina cu ceva nou, in forma lui E72.

De fapt, este aproape normal ca majoritatea review-ului acestui telefon sa fie in comparatie cu E71, pe sistemul “ce am avut si ce am pierdut castigat”.

Prima Impresie – Cavalerul Negru

Deschizand cutia deja clasica a telefoanelor din seria E, dai cu ochii de ceva familiar. Forma telefonului, precum si finisajele nu se disting din prima la E72. Seamana ce e drept, cu o copie chinezeasca nereusita a lui E71, dar de abia dupa ce atingi finisajele de metal si plastic calitativ si il intorci pe toate partile intelegi ca este vorba despre un original, e chiar E72.

Tastatura este putin diferita, butoanele fiind un pic mai mari decat cele ale lui E71, si au aparut si cateva simboluri noi pe tastatura, ce nu sunt prezente pe vechiul terminal. Ecranul nu impresioneaza in mod deosebit, ci doar camera de pe spatele telefonului si formele arcuite gravate pe capacul din metal lucios iti dau un sentiment de noutate.

De fapt, singura diferenta aproape imperceptibila este la latimea terminalului, care este doar cu 1 mm mai lat decat succesorul sau. La plasarea butoanelor lucrurile nu s-au schimbat foarte tare, E72 venind cu taste de volum laterale mai voluminoase pentru o apasare mai comoda, precum si cu o binevenita mufa de casti de 3.5 mm, asezata atent pe partea superioara a telefonului, diametral opus fata de butonul on/off, care de aceasta data nu mai face nota discordanta cu designul telefonului, fiind tot argintie.

A disparut de pe laterala stanga portul infrarosu (care oricum era depasit), ramand aproape stinghere locasurile mufei usb, si a cardului micro SD.

Una peste alta E72 este in continuare un telefon elegant si sobru care da senzatia de seriozitate asemeni predecesorului sau.

Utilizare

Marele avantaj a lui E72 nu este insa la vedere, ci undeva ingropat putin mai adanc pe placa de baza, sub forma unui procesor ARM 11 tactat la fix 600 de Mhz, ce vine completat de Symbian v3.2.
Dar este de ajuns ? Adica poate un procesor mai puternic si o interfata grafica sa faca diferenta ? Aproape. Pentru ca una dintre noutatile telefonului consta in trackpadul optic ce ocupa centrul  vechiului D-pad. Acesta reactioneaza la atingere si a fost pus acolo pentru a face navigarea mai usoara.

La primul contact insa, trackpadul este o experienta ciudata. Intelegi ce face, dar nu intelegi de ce. Timpul de obisnuire cu acest mic add-on poate ajunge la saptamani, pentru cei ce nu il folosesc instictiv din secunda 1. Este adevarat ca softwareul telefonului permite reglarea sensibilitatii touch-padului, si ca poti primi feedback prin vibratii de fiecare data cand touch-padul executa comanda pe care i-ai dat-o, dar trebuie sa recunosc ca mai mult m-a incurcat la inceput decat sa ma ajute.

Navigarea web este insa locul de joaca al trackpadului, pentru ca aproape te lasa sa faci “scrolling” prin site-uri, comportament ce pe E71 putea fi replicat doar prin apasarea multipla sau continuua a butonului “down”.

Designerii din Finlanda au facut alta alegere cel putin ciudata in privinta designului lui E72, si anume au replicat exact invers efectul butoanelor dedicate pentru “home”, “calendar”, “adress book” si “e-mail” ce sunt pozitionate ceva mai jos decat restul tastelor centrale la E71. In cazul Nokia E72, aceste butoane sunt putin arcuite, ridicate daca vreti fata de restul consolei centrale. In primul caz au ales aceasta varianta din rationamente practice, si anume pentru a evita apasarea accidentala a acestor taste dedicate. In al doilea caz (E72) au ales designul ca punct de plecare si au inversat efectul “ridicand” aceste taste dedicate, ce evident a dus la apasarea lor accidentala repetata si la creerea unui usor sentiment de frustrare pentru utilizator. Nimic ce nu poate fi trecut cu vederea, insa nu o consider o imbunatatire.

Sub Capota – S60 V3.2

Noua versiune a platforme Symbian nu aduce imbunatatiri radicale. E drept ca sistemul reactioneaza mult mai prompt (in mare parte si datorita procesorului mult mai puternic), si ca meniurile acum beneficiaza de o usoara tranzitie grafica de fade in fade out la intrarea si iesirea din diverse meniuri. O cosmetizare interesanta dar nu foarte utila as putea spune. Este adevarat ca acum E72 stie sa se conecteze la o retea prin wireless si sa faca streaming de muzica imagini si videoclipuri regasite pe acea retea, si ca datorita accelerometrului incorporat stie sa opreasca o alarma atunci cand telefonul este intors invers de catre utilizator, dar cu siguranta nu sunt beneficii majore care fac diferenta intre doua sau mai multe telefoane. Tehnologia a evoluat de cand E71 a vazut fata publicului prin urmare aceste imbunatatiri erau de asteptat.
O alta alegere ciudata este cea legata de felul in care se blocheaza tastatura telefonului acum. Nokia a renuntat la clasicul tipar “prima tasta stanga sus, ultima tasta stanga jos” ce a caracterizat pentru mult timp terminalele Nokia,  si a adoptat in cazul lui E72 un tipar “tasta stanga sus, tasta dreapta sus”. Motivele practice legate de aceasta alegere nu sunt documentate, singura argumentare pe care am gasit-o legandu-se de sentimentul de noutate pe care Nokia a incercat sa il intipareasca in mintea utilizatorului o data cu acest telefon.

Tastatura

Plecand de la o reputatie foarte buna nu prea iti permiti sa faci compromisuri sau gafe. Prin urmare tastatura lui E72 a evoluat un pic, butoanele fiind o idee mai mari si mai pronuntate, exceptie facand tasta de spatiu care este ceva mai mica in acest caz. Tot tasta de spatiu transforma telefonul intr-o lanterna (cu ajutorul flashului led al camerei) printr-o apasare continua. Au aparut scurtaturi catre functia bluetooth precum si catre profilul silentios direct de pe tastatura QWERTY.
Materialul tastelor este in continuare de buna calitate, cu o cursa buna, raspunsul tactil fiind la inaltime pentru acest segment de telefoane. Una peste alta o tastatura confortabila si utilizabila fara batai de cap.

Camera si Galeria Multimedia

Una dintre noutatile pe care le aduce E72 este camera de 5Mpix cu autofocus, prezenta si fizic pe spatele terminalului printr-o lentila mult mai pronuntata decat ce am vazut pana acum. Este adevarat ca unul dintre punctele slabe a le predecesorului E71 era camera de doar 3.2 megapixeli, dar sa nu va imaginati ca E72 va va transforma intr-un fotograf profesionist. Desi reactioneaza mult mai bine in conditii de iluminare slaba si calitatea imaginilor si a videoclipurilor este clar superioara, lentila prezenta pe E72 inca induce unele aberatii cromatice si greseli de balansare a alb/negrului in imagini. Nimic grav avand in vedere ca nu avem in fata un telefon multimedia ci unul dedicat afaceristilor.

Galeria multimedia nu este foarte schimbata fata de ce ne-a oferit Symbian pana acum. Imaginile si videoclipurile sunt redate mult mai cursiv si fara intreruperi, dar din nou, vinovatul in acest caz este procesorul si nu neaparat sistemul de operare.

E-Mail & Conectivitate

Fiind un telefon destinat mediului de afaceri, E72 stie sa se conecteze la Internet prin toate modalitatile la care te-ai astepta de la un telefon de clasa lui. 3G cu standard HSDPA 10Mbps, GPRS, EDGE, Wi-Fi, ce mai, o gramada de optiuni pentru a aduce continut proaspat de pe Internet in palma ta pe drum la orice ora. Setupul e-mailului, desi pare intuitiv poate pune unele probleme, mai ales in cazul in care nu sunteti obisnuiti cu interfata Symbian. Cateodata sistemul se incapataneaza sa se conecteze la servere pentru a seta casuta de e-mail. Problema poate fi rezolvata insa cu perseverenta si atentie.
Nelipsit este si Bluetooth-ul care in majoritatea timpului functioneaza perfect, mai putin cand considera dintr-un motiv sau altul oportun sa se deconecteze de la headsetul Nokia pe care il folosesc pentru a testa telefoanele.  Am observat ca uneori telefonul decide ca daca o conexiune bluetooth nu este folosita mai mult de cateva minute, sa o inchida automat in ciuda faptului ca functia auto-connect si auto-authorise era pornita. Cel mai probabil, in acest fel sistemul incearca sa protejeze cantitatea de energie disipata asigurand o autonomie crescuta per ansamblu.
Telefonie

Desi valoarea emisiilor de radiatii este mai mare cu putin in cazul lui E72 (SAR 1.31W/kg) fata de E71, nu am observat imbunatatiri dramatice a calitatii apelurilor. De fapt este si greu sa apreciezi asa ceva, avand in vedere ca nu am avut niciodata probleme de emisie sau receptie in cazul telefoanelor din seria E. Se poarta pur si simplu impecabil cand vine vorba de sunet. Difuzorul prezent pe E72 este insa mai bun, sunetul fiind mai clar atat pentru fisiere media cat si pentru convorbiri.

Bateria

Desi beneficiaza de aceeasi baterie regasita si pe E71 (BP-4L) de 1500mAh, E72 reuseste datorita optimizarilor facute de inginerii Nokia sa reziste mai mult, sub stresul cotidian. Am fost placut surprins sa vad ca dupa 3 zile de folosire intensa, barele ce indicata incarcarea bateriei inca se incapatanau sa ramana in picioare. O alta surpriza a fost “power saving mode-ul” prezent pe telefon. Ce inseamna mai exact ? Cand telefonul “simte” ca nu mai are prea mult curent, devine foarte zgarcit cu iluminarea ecranului si cu unele functii multimedia ce sunt mancatoare de energie, totul pentru a proteja capacitatile de telefonie in detrimentul altor beneficii pe care le-ar putea oferi sistemul. Nu sunt sigur ca imi place genul asta de independenta din partea unui telefon, mai ales fara posibilitatea ca eu sa pot personaliza aceste aspecte, insa o functie folositoare celor ce vorbesc mult la telefon si uita sa il incarce.

Plusuri si Minusuri

Posesor de E71, am gasit E72 ca fiind un upgrade interesant dar nu neaparat spectaculos. Am incercat sa imi dau seama de ce Nokia a intarziat atata de mult lansarea acestui telefon, insa nu cred ca inovatiile tehnice din spatele telefonului sunt responsabile pentru aceasta intarziere. Cred insa ca o explicatie ar fi impresia si vanzarile foarte bune pe care E71 le-a facut, Nokia incercand in acest fel sa lungeasca durata de viata al acestui telefon inainte sa il inlocuiasca.

Trebuie sa recunosc ca procesorul mai rapid de pe E72 in combinatie cu trackpadul optic si Symbianul cosmetizat pot creste productivitatea in mainile potrivite, insa nu cred ca reprezinta un motiv puternic de tranzitie pentru cei ce nu folosesc E71 la adevaratul potential, care este mare.

Camera foto va face deliciul unor posesori, insa, de ce sa nu recunoastem, exista multe alte telefoane disponibile pe piata care pot face poze mult mai bune, daca asta este criteriul de selectie, multe dintre ele purtand cu mandrie sigla Nokia pe carcasa. Mufa stereo de 3.5 mm este binevenita si da posibilitatea utilizarii acestui telefon in mai multe ipostaze decat pana acum, putandu-l transforma la nevoie intr-un player media si nu de putine ori m-am intrebat de ce asta mufa a lipsit atat de intentionat de pe E71.

Vor exista insa si nemultumiti ce isi vor axa pledoaria pe faptul ca E72 nu este revolutia tehnologica si practica la care se asteptau si ca motivele pentru a schimba legenda in care s-a transformat E71 sunt subrede. Insa nici nu cred ca E72 a venit sa isi scoata de pe piata succesorul. Ceea ce a incercat Nokia cu E72 a fost mai degraba sa isi consolideze oferta de telefoane business, adaugand valente noi unui best-seller in incercarea de a isi fideliza clientii. In ansamblu, pentru un client nou al brandului, Nokia E72 este un tovaras de nadejde, ce nu se va lasa influentat de lipsa de revolutie al acestui aparat intelegand ca valorile nu se schimba, ci se intaresc.

Poti cumpara Nokia E72 de aici.

[View with PicLens]

12►

Cand compania din Finlanda a creat acest telefon cu siguranta nu au avut un target foarte bine desenat, prin urmare au luat cele mai bune componente pe care au putut pune mana, o platforma nou nouta, le-au inghesuit pe toate intr-un aparat si l-au numit N900.

Prima Impresie – Panzerul Finlandez

La primul contact cu telefonul te gandesti serios daca este cazul sa iti dublezi cusatura buzunarelor, intrucat cele 181 de grame pe care le detine cu mandrie N900, vor atarna destul de greu cam in orice obiect vestimentar pe care ti l-ai putea inchipuii. Si nici la dimensiuni nu stam rau, la 110mm lungime aproape 60 de mm latime si 18 mm grosime, cu siguranta nu este telefonul cu care ti-ai dori sa faci jogging. Este adevarat ca nici competitorii pe acest segment nu sunt mai “finuti”,  si cu siguranta le lipseste calitatea constructiei de care da dovada modelul de fata. De fapt, asta este urmatoarea idee care te loveste in primele minute de interactiune cu N900. Un finisaj fara cusur, fara plastice de calitate indoielnica si  fara zgomote ciudate la fiecare apasare pe una dintre extremitatile carcasei. S-a terminat. Din cei 18 mm, pe un sistem culisant isi arata fata tastatura QWERTY pe 3 randuri.

Look & Feel

Ecranul de 3.5 inchi va atrage cu siguranta cele mai multe priviri. Mai ales ca nu este acompaniat de nici un fel de butoane fizice. Se intinde pe aproape toata suprafata partii superioare, imbiind la atingeri pentru ca stim cu totii .. este un touch screen. Pe laterale insa, situatia e diferita. Partea din stanga contine butoanele de  volum, butonul de on/off precum si butonul dedicat camerei foto. La baza telefonului ne asteapta mufa pentru casti / tv-out de 3.5mm, butonul de tip slide pentru blocarea si deblocarea ecranului precum si unul dintre cele 2 difuzoare. La polul opus, se afla celalalt difuzor si mufa mini-usb.

Pe partea din spate se afla doar camera de 5 megapixeli, asistata de flash cu led si protejata de un capac culisant de plastic, si “cricul”. Ce face cricul ? Iti tine telefonul inclinat la aproximativ 45 de grade. Asta daca vrei sa il pui pe birou in timp ce te uiti la un film, pentru ca nu este destul de solid incat sa poata fi folosit in timpul tastatarii sau al browsingului pe ecran.

Nu, nu am uitat de laterala dreapta. Am lasat-o la urma pentru un motiv anume. Aici se ascunde ceea ce speram sa nu mai vedem vreodata la un telefon cu ecran touch. Un pen, care desi se integreaza perfect cu designul carcasei, de parca nu ar fi acolo… totusi este. E ca si cum telefonul ar incerca sa iti transmita “s-ar putea sa nu ai nevoie de el, dar daca ai, este intotdeauna la indemana”.

Sumarizand, telefonul se simte foarte solid in mana, dand senzatia de robustete si de seriozitate.

Utilizare

Impresionati de exterior sa analizam putin si interiorul, in care se afla un procesor ARM Cortex A8 la 600 de Mhz, 256 de MB de ram si un spatiu de stocare total de 32 de GB. Urmatoarea intrebare ar fi “ok, ok, si care e logica sa pui un procesor de 600 de Mhz pe un telefon” iar raspunsul este platforma Maemo. Adica o varianta customizata a distributiei Debian Linux, care este prezenta pe mii de servere din lume, cunoscuta pentru fiabilitatea si stabilitatea sa.

Nu vom intra foarte mult in detalii plictisindu-va cu informatii despre cum Maemo foloseste window managerul Matchbox si cum interfata grafica isi are radacinile in ceva ce se numeste Hildon. Cu siguranta nu ar face deliciul nimanui, asa ca nu le vom aminti deloc.
Tot ce putem spune cu usurinta este ca implementarea grafica a platformei Maemo este cu adevarat excelenta. Efectele, tranzitiile dimpreuna cu responsivitatea ecranului fie el si senzitiv produc o experienta de utilizare foarte buna, putand sa uiti pentru un moment ca ai de aface totusi cu un ecran care cere un efort sporit pentru manevrare.

Maemo – Linux la purtator

Daca pana acum un sistem de operare mobil bazat pe linux se traducea intr-un laptop cu Ubuntu instalat, iata ca situatia se schimba. Si stiu ca majoritatea gandesc ca linux = ecranul ala negru pe care niste tipi ciudati dau un sir de comenzi, insa in cazul Maemo nu inseamna deloc asta. Grafic vorbind, interfata este foarte “eye-candy-ish”, cele patru desktopuri virtuale putand fi customizate usor, prin adaugarea sau transferarea shortcuturilor si a widgeturilor cu simpla apasare a ecranului.

Iconitele sunt portate in marea lor majoritate din Symbian, insa adaptarea vizuala nu deranjeaza deloc, putand insa fi imbunatatite (poate cu o tema custom?). Foarte interesant managementul “ferestrelor” deschise. Astfel daca esti intr-un browser spre exemplu, dar vrei sa consulti un e-mail, poti simplu sa treci browserul in background si sa iti deschizi mailul folosind meniul, urmand ca la re-apasarea butonului de meniu, sa vezi in pararel ce ferestre / aplicatii ai deschise. Un fel de ALT – TAB al Windowsului daca imi permiteti.

Camera si Galeria Multimedia

Pentru aceasta sectiune Nokia a ales o organizare de tip Sony. Astfel intrand in galeria media, veti avea o interfata diferita fata de orice alta arie din sistemul de operare, unde se regaseste si optiunea de camera foto. Aceasta functie poate fi pornita insa si prin tragerea capacului de protectie de pe lentila camerei. Calitatea camerei foto / video este buna, ne-exceland insa, tonurile de culoare fiind redate in mare parte corect. Se pot observa insa zgomote pe imagine in conditii de lumina mai scazuta. Desi nu am ascultat multa muzica pe telefon, melodiile pe care le-am copiat au fost gasite si indexate aproape imediat, redarea lor facanduse facil. Impresionant insa este partea de Internet Radio, care vine preincarcata cu o lista de statii radio online internationale, dar care suporta introducerea si salvarea unui stream nou. Am ascultat cu aceasta ocazie ProFM Black.

E-mail & Browsing

Trebuie sa recunosc ca partea de browsing m-a dezamagit inital. Pe desktopul virtual al telefonului, trona inca de la prima deschidere un shortcut de Firefox pe care l-am apelat instant, fiind de altfel fan al variantei desktop. Stupoare insa. Programul transforma telefonul intr-o rasnita ambulanta indiferent de site-ul acesat, nefiind rare momentele cand vroiam sa restartez telefonul pentru ca nu mai raspundea.
Din acest punct de vedere, 10 puncte pentru browserul default din Maemo. Fara prea multe fite si figuri, si-a facut datoria constant, chiar si cand am deschis mai multe ferestre simultan.

Pe partea de e-mail N900 s-a conformat imediat cand l-am rugat sa imi deschida casuta de pe Gmail. De asemenea placuta si utila s-a dovedit si functia de trimitere a documentelor si a imaginilor prin e-mail. Totul a functionat ca la carte din acest punct de vedere, neavand ce sa ii reprosez terminalului.

Tastatura

Eh, aici e de discutat. Un ecran aproape capacitiv, un sistem de operare bazat pe Linux si o tastatura fizica. A match made in heaven as putea spune. Sau nu ?

Cu butoanele mari, bine delimitate, construite dintr-un material bun si cu o cursa corecta, tastatura pe 3 randuri ce gliseaza de sub telefon ar trebuii sa faca deliciul oricarui pasionat de e-mailuri si sms-uri. Pozitionarea tastaturii prezenta la N97 a avut o logica foarte buna. Gradul de inclinare al ecranului fata de butoane facea apasarea primului rand de butoane posibila si usoara, in cazul lui N97, situatie din pacate nereplicata si pentru N900. Pur si simplu randul de sus este prea aproape de marginea telefonului, personal intampinand probleme si un timp de adjustare consistent in utilizarea acelei parti a tastaturii. Pacat. O alta alegere interesanta este bara de spatiu, ce a fost pozitionata putin spre dreapta, ridicand de asemenea usoare probleme de obisnuinta. Pe o tastatura traditionala (de laptop sa spunem) tasta de spatiu se afla central tocmai pentru a fi usor de apasat. Vorbim poate si de o alta dimesiune a tastaturii, nu?

Performante 3D

Am fost impresionat dea dreptul de puterea de procesare a telefonului. Presupun ca jocurile instalate pe telefon nu au facut decat sa imi arate varful icebergului din ceea ce poate face grafic vorbind acest telefon. Exista totusi online o gramada de filmulete, prezentand portari ale cunoscutelor console SEGA pe N900, si fluenta de care da dovada telefonul cand vine vorba de rularea jocurilor. E drept de asemenea ca vizionarea de filme pe ecranul telefonului se transforma in deliciu cand artefactele video nu mai reprezinta o problema. Da, clar m-as uita la un episod din Friends pe N900 in avion sau autocar.

Mai nou am vazut “hack-uri” de N900 pentru a fi folosit ca Wii Mote sau pentru a rula Mac OS X. Foarte adevarat, nici una dintre aceste implementari nu au ca scop folosirea telefonului ca inlocuitor a unui device deja existent. Ci mai degraba pentru a se arata ca se poate, ca platforma hardware permite.

Telefonie

Partea de telefonie pare ca a fost adaugata la acest telefon ca o componenta mai degraba decat ca o functie vitala. E ca si cum Nokia ar fi spus “va dam un Internet Tablet performant … care e capabil si de telefonie … printre altele”. Si de ce spun asta ? In mare parte pentru ca telefonia nu este implementata foarte bine pana la capat. Spre exemplu apelarea numarului *123# (pentru aflarea creditului in reteaua Vodafone) genera o eroare rapida pe ecranul telefonului “This is not a valid number.”Adicatelea, un 5110 poate sa efectueze ceea ce este de fapt un service command dar N900 nu.

Baterie

Un ecran mare, wireless, 3G, camera foto, GPS, jocuri, aplicatii … adica nevoie de curent. Iar bateria telefonului nu este nici pe departe una micuta (132o mAh) insa nici nu face fata cu brio din pacate. In mod de utilizare normal (telefoane, mesaje, e-mail, twitter, facebook, si putina muzica, toate in cantitate limitata) bateria va dura doar putin peste 1 zi, insa poate fi doborata si in 12 ore in cazul in care se apeleaza des wirelessul sau capacitatile multimedia. Fara conexiune la internet bateria rezista eroic timp de 2 zile.

Plusuri si Minusuri

Voi incepe cu ce nu mi-a placut legat de N900. In primul rand nu am reusit sa ii pornesc functia de auto-rotate la inclinarea ecranului, fiind conditionat de glisarea tastaturii pentru a reusii sa rotesc ecranul. Poate totusi asta a fost doar lipsa mea de experienta in noua platforma.  Asezarea ecranului fata de tastatura necesita un timp destul de mare de acomodare, primul rand de taste devenind un motiv de frustrare uneori.

Bateria este de asemenea un punct slab pentru acest telefon. Stiu ca i-ar fi trebuit o baterie de masina pentru a alimenta toate necesitatile multimedia pe care le ofera telefonul, dar de ce sa nu recunosc ca 3 zile de uptime ar fi fost mult mai “linistitoare”. Exista totusi posibilitatea alimentarii via USB, care mai indulceste amarul.

Pe partea pozitiva, telefonul este totusi o mare realizare a finlandezilor. Interfata unica bazata pe platforma Maemo, precum si posibilitatile practic nelimitate de a modifica aceasta platforma, definesc cu adevarat termenul de “Internet Tablet”. Entuziastii platformei linux vor gasi inclusiv un terminal de unde pot efectua comenzi tipice acestui sistem, iar cei ce isi vor dori o conexiune constanta cu lumea online isi vor gasi locul intre meniurile acestui gadget. Nu am descoperit in timpul testarii un lucru pe care nu l-as putea face cu telefonul imediat, sau pentru care nu as gasi o aplicatie care sa imi faciliteze rezolvarea problemei.

Una peste alta, singurul motiv pentru care nu mi-as lua un N900 maine ar fi probabil pretul (inca) prohibitiv. Sunt sigur ca m-as impaca intr-un fel sau altul cu restul inconvenientelor afisate de telefon.